Samabata am fost la nunta Andreei. Noi in spunem Beaa pentru ca avea la motoreta nr B xx EAA. A fost frumi.

Am gasit textul asta postat de oamenii internetului si vreau sa-l impartasesc cu plictisitii care inca mai citesc acest blog

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc. Astăzi, știu că aceasta se numește… Stimă de sine

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, știu că aceasta se numește… Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă,
contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numeste… Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește… Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic… Persoane, situații, tot ceea ce îmi
consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește… Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește… Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat. Astăzi, am descoperit… Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo
unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numeste… Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea
devine un aliat foarte prețios. şi toate acestea înseamnă… Să ştii să trăiești cu adevărat.” `

Charlie Chaplin

Avionul spre casa pleaca la zece jumate si acum e abia 3 jumate, asa ca o ard dubios prin aeroport. Initial voiam sa ma duc sa mai vizitez una alta, dar cum obiectivele turistice se inchid pe la 4-5, am hotarat s-o las balta.

Sa las bagajele in aeroport ma costa cam 11 eur si lucrul asta ma intristeaza. O cafea in cutie de carton la starbucks alti 4 eur si asta ma intristeaza si mai mult Dar macar au prize sa-mi incarc telefonul si sa ma dau cu laptopu pe net.

As vrea sa ma duc la toaleta, dar mi-e cam tarsha sa iau geanta cu laptopu dupa mine (pe asta nu am lasat-o la bagaje) si nici nu se pune problema sa-l las aici pe masa.

Ca sa treaca timpul ma dau si pe facebook. Faza dubioasa e ca primul impuls pe care l-am avut cand am deschis facebook-ul a fost sa ma uit in jur, sa vad daca se uite cineva. Adica intr-un fel mi-era tarsha sa nu fiu penibila ca ma uit pe facebook. Apoi mi-am dat seama cat de imbecil a fost gandul ala.

Prin aeroport trebuie sa apara un iranian si un ceh, care au si ei zborul deseara. Cu cehul vreau sa ma intalnesc, e baiat simpatic si am iesit ieri la masa cu el, si as putea sa il rog sa imi pazeasca si mie laptopu cat ma duc la toaleta. Pe la 4 zicea ca apare la aeroport.

Iranianul vorbeste repede si tare, cu un ton agresiv. Azi vorbea despre economie si despre putere, si spunea foarte convingator ca in 3 ani americanii o fie on top of every country si ca dolarul va egala eur. Apoi mai zicea ca e vrajeala ca americanii au probleme, ci e doar o strategie. Dadea un exemplu cu un proiect rusesc despre caer a avut o discutie cu rusii, iar ei spuneau ca fac tot in afara de o componenta pe care o iau de la americani, iar fara acea componenta de la americani proiectul nu putea exista.

Inainte de teoria cu americanii care in 3 ani o sa bata la cur pe toata lumea, se lauda ca el detine 3 companii si ca vorbeste cateva limbi. A tinut sa imi spuna ca de dimineata a facut o baie turceasca si ca s-a deschis la ora 6 special pentru el, ca in mod normal se deschidea la 7 jumate. Sper sa nu ma intalnesc cu el si in aeroport.

Ieri am fost sa manancu cu cehul simpatic de 25 de ani si cu un slovac de 30 de ani, care urmeaza sa se casatoreasca. In luna de miere se duce cu nevasta-sa in Caraibe. La slovaci cica inainte se dadeau cadouri la nunti, iar acum au inceput sa se dea si bani. La cehi cica se dau mai mult daruri.

Pe unde am apucat sa merg prin Istanbul mi s-a parut foarte aglomerat si murdar. Inclusiv hotelul la care am stat nu avea baia prea ingrijita.

Cat am stat in Istanbul am mancat de toate in afara de carne, dar si asa a fost destul de greu de acceptat de ceilalti, chiar daca erau mai multe nationalitati.

Turcii se roaga de 5 ori pe zi.

A mai fost o chestie dubioasa, legata de femeile care poarta batic pe cap. Eu din ce am citit la oamenii internetului, religia lor le spune sa poarte batic pe cap. Unele din femeile internetului spun ca poarta batic si palton pentru ca vor sa fie privite de catre barbati ca niste oameni normali, nu ca niste obiecte. Dar unul din turcii cu care am stat azi de vorba mi-a zis ca multe femei poarta baticul pe cap ca sa arate ca ele sunt LIBERE, pentru ca acum este interzis sa porti batic pe cap, iar ele fac asta sa arate ca ele sunt libere sa poarte batic

In Iran au liber joi si vineri si muncesc sambata si duminica.

Am fost cu autobuzul pana la urma la bazar. M-am imprietenit cu o tipa cu care am fost in bazar si mi-a cumparat porumb fiert si apa.

Mi-am cumparat salvari, m-am imbracat in costum si bascheti la intalnirile b2b, m-a prins intineric + ploaie in cimitir in drum spre hotel.

Azi am camasa roz si sacou albastru si aceiasi bascheti albi.

Ca sa ies din vagauna de hotel unde e baia murdara si sa merg spre marele bazar trebuie s-o iau prin cimitir.

Nu e asa creepy ca cimitirele noastre, e chiar placut.

Google maps zice ca am vreo 7km pana la destinatie, dar e ok. Am bascheti originali!

Sunt undeva la turci, cocotata pe un deal si incerc s-ajung intr-o sona mai putin turistica. Turcaletii nu speak english.

Ca sa treaca timpul in metrou, mi-am instalat o aplicatie care imi arata mesajele de pe fml.

Selectii:

Today, I decided to work out. Being too embarrassed to run in public, I instead ran in circles in my basement. FML

Today, I finally got intimate with the girl I like. As I started lifting her shirt, she stuck her hand down my pants and grabbed my junk. She immediately stopped what she was doing, snickered, and calmly said, “Take me home.” FML

Today, I was eating noodles. Midway through chewing, I sneezed. The noodles got stuck in my nose. FML

Today, my mom and I had a fight in the car over who farted. The result? She wanted to smell my underwear when we got home, to prove it was me. FML

Dupa 4 ani de liceu, 5 ani de facultate + 2 ani prelungire, abia ieri m-am intrebat care e de fapt rolul integralei. La ce ajuta calculul integral? Care e scopul lui?

L-am sunat pe taica-miu si mi-a zis ca ajuta la calculul infinitezimal. Dar nu m-a lamurit cu nimic raspunsul asta.
Pe wikipedia scrie ca integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă, dar nici raspunsul asta nu ma lamureste.

Adica nu simt integrala, nu inteleg ce e cu ea si de ce. Am tot folosit zilele astea integrale atat la descrierea semnalelor cat si la calculul probabilitatilor si nu am inteles care-i treaba cu integrarea.

Asta m-a facut sa ma simt ignoranta si proasta, pentru ca am tot folosit integrale atatia ani si nu am incercat niciodata sa inteleg fenomenul in sine. Nu m-a interesat.

De ce s-au chinuit Newton, Leibniz, Riemann si altii cu integralele astea?

Cand o sa ma lamuresc si voi fi in stare sa explic in cuvintele mele rudimentare, voi reveni cu raspunsul

De fapt sunt mai multe vorbe, dar in capul meu ideea e formata dintr-o bucata.

E a treia oara cand editez postul asta, poate de data asta il si public.

Fericirea este o alegere personala.

Foarte personala adica.
Stiu, suna de cacat. A cliseu, asa. Peste tot pe youtube, cand o dai pe filingeala si cauti ceva de dezvoltare personala, ii veti pe omuletii zambitori care-ti zic chestia asta. Suna frumos, merge adaugata in caietelul cu citate.

Si totusi cliseul asta e atat de adevarat. Dar trebuie sa simti asta in fiecare coltisor al sufletelului tau.

Dupa mine (si probabil dupa multi altii, dar aici e o parere personala care e posibil sa se schimbe peste 1 minut, o ora, o zi, un an, 14 ani etc.), noi avem in noi partea aia materiala educata de societate, si avem si sufletelul.

E, si partea asta legata de material si sufletelul se lupta acolo intre ele si ne dau diferite ganduri, uneori contradictorii. Bine, mai sunt de parere ca avem si ganduri care vin de la altii, dar asta e alta poveste. Acum ma limitez la partile astea doua.

Cu cat sufletelul e izolat mai mult intr-un coltisor si partea materiala preia conducerea, cu atat ne necajim mai mult de toate tampeniile si aspiram la tot felul de castiguri materiale si ne hranim orgoliul si devenim critici, rai, agresivi.

Am momente in care ma gandesc despre o persoana ca a facut si a dres, ca m-a mintit, ca mi-a ascuns, ca nu merita sa-mi irosesc timpul si energia, iar dupa ce ma incrunt, ma linistesc deodata si ma gandesc ca nu e vina persoanei respective, ca e un sufletel necajit.

Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle. – Plato

Hai sa scoatem sufletelul din dulap

Zi de zi catelul ala sta la usa scarii si asteapta

Restul cateilor din cartier umbla in haita, asta s-a imprietenit cu vecinii din blocul de vizavi.