Din iunie 2010 pana acum, mi-am maltratat telefonul HTC Desire cum am stiut eu mai bine. L-am tinut fara husa, l-am scapat pe piatra / asfalt / gresie / parchet / mocheta si s-a mentinut ca un campion.

Azi, in schimb, l-am scapat pe gresie cu display-ul direct in jos, si s-a crapat display-ul. Are o dunga alba pe margine, inca mai merge touchscreen-ul, dar e crapat pe margine de sus pana jos (display-ul, nu ecranul de protectie).

Sunt necajita.

Stand eu asa si gandindu-ma la cacatul in care sunt din punct de vedere financiar, mi-am dat seama cat de norocoasa sunt in acelasi timp si ce oameni extraordinari misuna pe langa mine.

Pentru ca anul trecut am ars-o idealist si am muncit pe coji de seminte, pana mi-am bagat mintile in cap si am cautat sa ma angajez iar, a trebuit sa ma imprumut cu bani sa am ce manca, sa am cu ce iesi in oras (ca doar nu vrem sa intre fetita in depresie), sa am cu ce sa platesc avans/garantie/chirie, si tot asa.

Mi-am dat seama ca nu oricine ar imprumuta pe cineva in conditiile mele (fara venit financiar momentan, cu credit la banca si cardul de credit fortat la maxim). Si totusi, am luat 900 ron dintr-o parte, 1200 ron dintr-o parte, 2000 ron dintr-o parte, 500 usd din alta parte, 500 eur din alta parte. Si sunt oameni care muncesc de pe o luna pe alta, nu oameni care o ard cu conturi in banci, suv-uri prin oras si vile in cartier rezidential. Adica banii aia chiar inseamna ceva pentru ei.

Mai mult decat banii imprumutati, multumesc pentru increderea acordata. Adica oamenii astia mi-au dat niste bani de care ei insisi au nevoie, sa ma ajute, avand incredere ca sunt capabila sa le dau banii inapoi. Ei cred in mine, iar asta ma ajuta enorm.

Multumesc.

Am tot auzit vineri si sambata despre protestul din Piata Universitatii. Nu am tv, asa ca mai mult am citit pe facebook si pe twitter mistouri facute de oamenii internetului. Mai erau si diverse majorete care sustineau din taste, dar nimic concret.

Toata faza cu protestul mi-a amintit de o faza in liceu in clasa a 9-a cand am venit in Bucuresti cu niste autocare PNL (sau PRM? nu mai stiu) la un protest la Cotroceni. Habar nu aveam ce e cu noi pe acolo, dar ne distram de minune. Fluieram si cantam cu totii, era frumi. Ma gandeam ca o fi vreo mizerie asemanatoare.

Dezinformata fiind, am trecut azi (duminica 15 ianuarie) pe la universitate pe la ora 3 si ceva si am vazut oameni adunati. Primul gand a fost ‘ce cacat vreti, ma nene?’ si am mers mai departe spre casa.

Am fost atat de afectata de protest incat a intrat un paharel de vin de tara primit de la tati dupa masa… mama mama. A fost loox.

Cu burtile pline, ca am avut musafiri la masa, am zis sa mergem si noi in piata sa vedem cu ochii nostri care e spilu. Que pasaaaaaa.

Stai asa, ca nu-i asa. Cand am ajuns acolo, ne-am hlizit putin, am ajuns intai pe partea cu fantana. Era destul de chill atmosfera, mai erau cativa care strigau diverse lozinci in cor. Ma distram.

Apoi am inceput sa vad oameni in varsta, cu pancartele in format A4, cu fete triste si disperate. Stateau linistiti, nu faceau scandal, ci protestau doar cu prezenta. Probabil ca pentru multi dintre ei e ultima strigare de ajutor. Atunci mi-am dat seama de ce sunt oamenii aia acolo si am hotarat ca trebuie sa fiu si eu acolo cu ei.

Scandalurile care apar la televizor sunt din cauza unor tigani borati si a unor betivi complexati care au venit la distractie. Cine stie, poate ca unii dintre ei au fost trimisi intentionat acolo.

Dar majoritatea oamenilor este formata din oameni simpli, oameni disperati, care nu stiu ce sa mai faca si cum sa mai faca, sa aiba si ei un trai decent. Muncind, nu stand degeaba.

Partea cea mai nasoala din tot protestul a fost cand stateam pe partea cu TNB-ul, destul de in spate. Acolo erau oameni linistiti, chiar si familii, care protestau prin simpla lor prezenta. Deodata au inceput sa fuga oamenii din fata spre noi si ne-au impins spre niste separatoare de tabla (santier de constructie pe la TNB). Apoi au aparut jandarmii. Fumigene fix in freza, bate la cativa oameni departare (cam juma de metru, asa).
STAI, TRAI-TI-AR MA-TA, CA N-AM FACUT NIMIC.
Era un jandarm care dadea cu sete si zbiera “PLECAT ACASA! ASTA E DEMOCRATIA PE CARE ATI VRUT-O? PLECATI ACASA!”

Pe de o parte ii inteleg si pe jandarmi, ca actioneaza la ordin. Dar tiganul, golanul si betivul il deosebesti de un om simplu printr-o simpla privire. Nu trebuie sa te arunci asupra multimii ca un animal. Si sa-nnebunesc daca am zbierat o singura data. Nici macar nu am fluierat. Iar eu cand fluier, FLUIER

Alta chestie nasoala si dovada de inconstienta a fost prezenta copiilor. CAT DE IMBECIL SA FII sa aduci copil de 8-10 ani la un protest, sa il sui pe o statuie, sa ii dai un steag in mana si sa il pui sa tipe JOS BASESCU? Baietii au o vorba care imi place, dar trebuie pronuntata cu un accent anume: DAAAAATENPULAMEAAAA, ca ti-as revoca dreptul de a fi parinte.

In rest, maine ma duc la munca. Iar daca maine va fi protest, ma duc, in liniste.

De cele mai multe ori, grupurile de prieteni sunt formate din oameni care locuiesc in aceeasi zona, merg la aceeasi scoala, serviciu, au un hobby comun si se intalnesc la intalniri de profil sau pe forumuri.

Am dat peste niste omuleti foarte misto care s-au imprietenit dupa ce s-au anturat in CLUB. Fiecare pe unde a apucat, cate unul, cate doi, di s-a facut gasca. Am zis ‘ba, this is ciudat’. Sunt oameni misto, veseli si cu chef de viata, nu sunt junkisti sau supereroi. Fete, baieti, computerici, dentiste, auditoare, sectetare, fotografi, chestii d-astea. Fiecare cu viata lui, cu dramele lui, si cu viata ca pasiune comuna.

Am iesit cu ei in club, in carciuma, am fost la unu-altu acasa sa mancam, sa jucam jocuri tampite, sa ne uitam la film.

Place ancootzei!

Hai, sa mori tu.

Pai bine, ma boule. Sau vaco.
Daca te oferi sa faci ceva, fa-o pana la capat, sau lasa pe altii. Nu poti sa ai pretentii la recunostinta pentru ca ai vrut sa arati ce bazat esti si ai facut cacatul praf.
Sunt situatii in care intr-adevar, persoanele care incearca sa ajute, chiar daca nu reusesc sau nu se tin de cuvant, merita recunostinta.

Dar de cele mai multe ori, nu merita sa le multumesti, ci ar trebui sa isi ceara scuze ca te-au incurcat. Pentru ca daca nu bravau, facea altcineva treaba, si o facea bine.

Nu am mai mers cu metroul la ore de varf de ceva vreme, asa ca m-am panicat putin cand m-am trezit impinsa cu fata la usa, si nu de un barbat, ci de o gloata de oameni. Haosul n-a durat mult, a fost de la univ la victoriei.

30 de min de acasa la noii stapani, cu 2 metrouri schimbate. This is FRUMI.

Printr-un concurs de imprejurari am aterizat intr-un anturaj nou.

La o petrecere, m-am trezit ca, un tip pe care il mai vazusem o singura data si cu care nu am schimbat prea multe impresii, dupa ce il salut vine si ma pupa pe frunte. Oaoaoaoa? Que pasa? Que pasa? Poftim? Ce? Cum? 10101011100101010 bitisorii erau tare confuzi in capul meu.

Seara continua, lumea bea, danseaza, si ma trezesc cu altul, cu care ma vazusem de doua ori si cu care, la fel, nu schimbasem prea multe impresii; in timp ce eram amandoi in picioare si imi spunea ca se bucura si imi multumeste ca am venit, m-a pupat pe cap. oaoaoaoao 101010101010 no comprendo, amigo!

Gesturile astea, mai ales in contextul de fata, ma depasesc total.
noooo comprendoooo

In garsoniera pe care o habitez, situata in pierzanie™, am niste mici situatii de remediat pana sa fie loox.

1. cand intri pe hol miroase a spital.
Inainte sa ma mut am spalat prin toata casa cu spirt/clor/domestos + pronto pe parchet, am dat intr-o seara juma’ de spray glade care ar trebui sa elimine (cica) mirosurile si, cu toate astea, pe hol inca e ceva dubios.
Mimi mi-a zis ca daca las pe cineva sa fumeze mai mult pe hol, o sa scoata mirosul dubios.
Inca mai caut solutii pentru asta.

2. scartaie parchetul
Am gasit la oamenii internetului urmatoarele solutii, pe care le voi incerca pana scap de scartait
- Mergi pe virfuri.
- levitatia este solutia.
- Află că pudra pentru bebeluşi poate fi folosită pentru a reduce zgomotul făcut de parchetul uscat. Tot ce trebuie să faci este să presari pudră în crăpături.
- If your problem is from the boards rubbing against themselves then try working talcum powder into the joints. However, if the problem is the board rubbing against the subflooring this most likely won’t work.
- One way to stop the sound is by reducing the friction of the moving pieces using a lubricant. I’m not talking oil here, but rather a dusting with ultra-fine graphite powder.
- in locurile in care scartaie, se toarna initial jumatate de ibric cu apa fierbinte. cu un prosop se insista presarea apei acolo unde sunt imbinate placile. dupa jumatate de ora se repeta procedura. garantat nu va mai scartai si nici nu se va umfla.
- http://www.wikihow.com/Fix-a-Squeaky-Floor
- incepe sa scartaie prin tasarea molozului de dedsubt, caz in care daca nu il schimbi trebuie cel putin sa il scoti si sa il asezi la loc.

3. trebuie sa schimb fotoliile care sunt urate si sa le inlocuiesc cu 2 fotolii d-alea cu celuloza in ele (pufici) negre, sa pun o masuta neagra intre, si o mocheta neagra ovala pe jos. Peretii sunt galben pal.
Mai am niste rafturi de lemn (doar schelet) in care o sa pun niste cutii d-alea de ikea negre.
Pentru asta imi trebuie bani, vreo 6 meleoane, pe care momentan nu ii am.

Chiar si cu astea trei mici neajunsuri, imi place foarte mult noua casa. E spatioasa si frumi