baiatu de la metrou
De dimineata, in timp ce imi zanganea muzica in casti si asteptam la metrou la victoriei sa merg spre aurel vlaicu, vad ca ranjeste un individ la mine si bolboroseste ceva. Scot casca din ureche si-i zic:
- Scuza-ma, nu am auzit ce ai zis.
- Nu am spus nimic. [se uita putin pierdut] De obicei sunt mai vesel. Eu merg la Aviatiei, tu unde mergi?
- La Aurel Vlaicu.
- Pai tot aia e.
Vine metroul, ma pofteste inauntru 
)))
Dupa cele 2 statii de metrou parcurse impreuna (timp in care am aflat unde lucreaza, cu cine locuieste si de ce, cum il cheama, de ce are dungi in cap) ma-ntreaba daca vreau sa mai vorbim. Intreb de ce nu? El intreaba de ce da? Si rade.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
asta e ala ma?
)
Nu, asta e altu’!